Liofilizat (uscat prin congelare)
Actualizat
Liofilizarea, numită și uscare prin congelare, este metoda standard de conservare a peptidelor destinate depozitării îndelungate și transportului. Procesul presupune congelarea rapidă a soluției de peptidă, pentru a fixa structura moleculară, urmată de îndepărtarea apei prin sublimare, sub vid înaintat și la temperatură scăzută. Rezultatul este un solid pufos, alb spre alb-gălbui, liofilizatul, care conține moleculele de peptidă originale într-o stare uscată, sticloasă, fără degradare termică. Peptidele liofilizate au mai multe avantaje practice pentru livrarea către cercetare: durată de valabilitate mult prelungită, ani la minus 20 de grade Celsius față de zile sau săptămâni pentru soluțiile apoase; rezistență la contaminarea microbiană, fiindcă apa este necesară dezvoltării microbiene; integritate chimică păstrată, fără hidroliză, oxidare sau dezamidare în stare uscată; și cost și complexitate reduse la transport, fără lanț de frig pe durata livrării. Liofilizatul se reconstituie de obicei chiar înainte de utilizare, la banc, prin adăugarea în flacon de apă sterilă, apă bacteriostatică sau un tampon specific, cu răsturnare ușoară pentru dizolvare. Masa indicată pe certificatul de analiză se referă la conținutul net de peptidă, nu la greutatea totală a liofilizatului, care poate include contraioni, săruri reziduale de tampon sau excipienți. Pentru peptidele livrate cu agenți de umplere, precum manitolul, certificatul de analiză ar trebui să indice atât conținutul de peptidă, cât și greutatea totală. Păstrarea flaconului liofilizat, nereconstituit, la minus 20 de grade Celsius, într-un recipient etanș, este standardul de referință; unele laboratoare folosesc minus 80 de grade pentru depozitare foarte îndelungată. După reconstituire, soluția ar trebui împărțită în alicote și păstrată conform indicațiilor specifice peptidei, pentru a evita degradarea prin cicluri de îngheț și dezgheț.
Legături
- Reconstituire
- Depozitarea peptidelor
Ultima actualizare: 4 mai 2026